Pr. Drd. Gheorghe Verzea
ROMA – Centrul Ortodox de Studii Teologice
„Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul”.
CALEA POSTULUI
Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, în Viața Sfintei Maria Egipteanca povestește cum într-o mănăstire de lângă râul Iordan, monahii, odată cu începerea Postului Mare, mai precis în întâia Duminică, după ce se împărtășeau cu Sfintele Taine, se răspândeau în pustie pentru a parcurge în singurătate această perioadă de nevoință, urmând ca apoi să se reunească în mănăstire la Duminica Floriilor, bucurându-se fiecare de experiența acumulată în acest răstimp de osteneală1. Calea postului este prezentată și de părintele Alexander Schmemann ca un pelerinaj spre primăvara duhovnicească, scopul sau destinația călătoriei creștinului, însoțită de sentimentul luminatei întristări2. Pentru că înainte de a gusta bucuria Sărbătorii Sărbătorilor, care este Învierea cea luminată a lui Hristos Domnul, trebuie trecută această vale întunecoasă și anevoioasă a pocăinței, deci a întoarcerii spre o viață care se cere primenită iarăși și iarăși pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți, și noi să umblăm întru înnoirea vieții (Romani 6, 4).
