Pericolele dependenței de Internet

Adina-Brîndușa Baciu

Institutul de Antropologie ,,Fr. I. Rainer“ al Academiei Române

Societatea modernă este dependentă de tehnologia digitală. Putem afirma că aproape nu se poate trăi fără comunicare rapidă, fără informații rapide şi, probabil, oprirea bruscă a acestora ar duce la o prăbuşire a societății. Trăim în era vitezei, în care totul se petrece cât mai rapid posibil, iar „digitalul“ ocupă locul principal, aproape la orice loc de muncă sau la şcoală fiind necesar un gadget. În ultimul timp am observat din ce în ce mai mulţi părinţi îngrijoraţi de folosirea în exces a tehnologiei digitale de către copiii lor. Şi nu numai părinţii sunt îngrijoraţi, ci şi multe soţii care au observat că partenerii lor de viaţă îşi petrec foarte mult timp pe smartphone sau în faţa calculatorului, neglijând familia şi alte activităţi importante. Fără îndoială, tehnologia digitală a schimbat lumea, iar beneficiile sunt de necontestat, cunoscute şi, într-un fel sau în altul, cu toţii suntem beneficiarii acestei evoluţii. Cu toate acestea, în ultima perioadă au început să fie din ce în ce mai multe dezbateri ştiinţifice, în mass-media, să fie publicate mai multe articole şi cărţi care prezintă rezultatul studiilor privind efectele extrem de nocive pe care le are utilizarea excesivă a tehnologiei digitale. O problemă delicată, sensibilă, este diagnosticarea dependenţei digitale. Uneori folosim termenul cu prea mare lejeritate, alteori ne ferim cu o inexplicabilă precauţie de el, dar trebuie să acceptăm că adicţia digitală este o boală cu implicaţii medicale, psihosociale şi economice extrem de grave, ca orice altă adicţie. Dependenţa digitală nu are limită de vârstă sau de gen, dar îi afectează în principal pe adolescenţi, dar nu numai, şi are consecinţe nefaste, emoţionale şi fizice, atât imediate, cât şi pe termen lung.

American Society for Addiction Medicine (ASAM) şi American Psychiatric Association (APA) au definit dependenţa digitală ca fiind o boală primară, cronică a creierului, cu afectarea motivaţiei, a memoriei şi a celorlalte circuite conexe. Aceasta se manifestă în plan bio-psiho-social, fiind urmată de instalarea sau de adâncirea însingurării, anxietăţii şi a depresiei[1]. Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului am demarat un studiu transvers, care s-a desfăşurat în Bucureşti, cu participarea voluntară a unui lot format din 731 de subiecţi (117 de sex masculin, 596 de sex feminin şi 18 care au refuzat să declare sexul), respectându-se normele de etică ale cercetării ştiinţifice. Vârsta subiecţilor a fost cuprinsă între 14 şi 57 de ani

 

---

[1] E. Peper, R. Harvey, Digital Addiction: Increased Loneliness, Anxiety, and Depression, NeuroRegulation, vol. 5(1), 3–8/2018, doi:10.15540/nr.5.1.3.

Participanţii la studiu au fost elevi şi studenţi care studiau în Bucureşti, dar proveneau din toate regiunile ţării, preponderent din mediul urban. Au participat şi tineri din alte ţări, cum ar fi Italia, Germania, Republica Moldova, şi care erau studenţi în România, dar numărul acestora a fost mic. S-a aplicat un chestionar omnibus cu întrebări închise şi deschise. Rezultatele au fost prelucrate statistic cu ajutorul SPSS, versiunea 21.

Studiul a arătat că vârsta cuprinsă între 11 şi 14 ani este cea la care cei mai mulţi participanţi (43,9%) au primit primul terminal/gadget/device (calculator, tabletă, laptop, telefon mobil). Un procent de 28,5% dintre subiecţi a primit primul device când aceştia aveau vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani, iar 24,4% l-au primit după 14 ani. Se observă că 3,3% dintre copii au primit un terminal la o vârstă foarte mică, de 3-5 ani. Începând cu vârsta de şase ani, majoritatea copiilor şi a adolescenţilor aveau un device. Alarmant este faptul că şi copiii mici aveau un terminal, chiar dacă procentul acestora a fost mic.

Cei mai mulţi dintre respondenţi (42,3%) utilizau un device între 1-3 ore/zi, 27,6% între 4-5 ore zilnic, 17,2% între 6-9 ore/zi, 5,6% mai puţin de 1 oră/zi şi 7,1% mai mult de 10 ore/zi. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că aproximativ un sfert dintre elevii şi studenţii care au participat la studiu utilizau un terminal mai mult de 6 ore pe zi. Informarea rapidă, documentarea pentru şcoală şi audierea muzicii preferate au reprezentat principalele motive de a utiliza calculatorul, tableta sau laptop-ul pentru cei mai mulţi dintre respondenţi. Unii au afirmat că utilizau terminalele pentru a citi cărţi on-line, pentru cumpărături, pentru divertisment, seriale, editare foto/video, pentru spargere de conturi sau pentru a extrage resurse financiare.

Utilizarea controlată a unui device nu are consecinţe negative, pe când folosirea în exces a tehnologiei digitale influenţează starea de sănătate fizică şi mentală, somnul, comunicarea, adaptarea şi relaţiile cu cei din jur, precum şi activitatea şcolară sau serviciul. Un procent de 86,0% dintre subiecți nu au lipsit niciodată de la şcoală din cauza timpului oferit unui terminal, 8,3% au lipsit de 2-3 ori, 2,6% au avut absenţe din acest motiv, cel puţin o dată în fiecare lună, 1,9% de 2-3 ori/lună şi 1,2% mai des de 2-3 ori/lună. Un procent de 81,1% dintre participanţi au afirmat că nu au obţinut niciodată note mai mici din cauza timpului dedicat utilizării unui device, în timp ce 17,3% au răspuns că li s-a întâmplat acest lucru de 2-3 ori, iar 0,9% nu s-au prezentat la un examen, 0,3% la 2-3 examene şi 0,4% au repetat un an din acest motiv. Timpul excesiv acordat utilizării unui terminal, urmat de scăderea performanţelor şcolare și de absenteism, s-a întâlnit la un procent suficient de mare dintre adolescenţii şi tinerii participanţi la studiu, astfel încât să fie îngrijorător. Rezultatele studiului pe care l-am realizat au arătat că eşecurile şcolare, din cauza utilizării excesive a unui device, s-au datorat oboselii în 19,6% dintre cazuri, lipsei de concentrare în 20,1% dintre situaţii, uitării în 9,0% dintre cazuri. În ceea ce priveşte influenţa utilizării unui device înainte de culcare asupra somnului, respondenţii au declarat următoarele: 44,6% dormeau bine, 3,8% aveau un somn agitat, 16,9% adormeau greu, 4,3% se trezeau înainte de ora dorită, 19,8% se trezeau obosiţi, 5,6% se trezeau odihniţi, iar 18,2% nu utilizau niciun terminal înainte de culcare.

Un studiu efectuat în rândul elevilor de liceu a arătat că tinerii se simţeau obosiţi dimineaţa pentru că dormeau un număr redus de ore. Petrecerea timpului liber cu ore excesiv de multe în faţa televizorului sau pe computer poate genera oboseală, nu relaxare. Elevii de la un liceu de elită, unde concurenţa era mare, erau mai puţin interesaţi de programele TV, dar nu renunţau la utilizarea calculatorului. În acest context, există riscul instalării unui fenomen cronic de oboseală şi a problemelor grave de sănătate[1].

Studiul realizat a arătat că, după ce utilizau mai mult timp un terminal, 26,2% dintre participanţii la studiu aveau tulburări de vedere, 13,5% aveau înţepături, prurit sau senzaţie de arsură la nivelul ochilor, 29,4% prezentau cefalee, 8,1% ameţeli, 6,9% parestezii (furnicături, înţepături sau amorţeala degetelor de la mână), 16,4% dureri de spate, iar 40,4% nu simţeau niciun disconfort fizic.

Un procent de 36,8% a rezistat între 1-3 ore fără să folosească telefonul mobil, calculatorul, tableta, laptop-ul sau oricare alt terminal/gadget/device, 14,7% între 4-6 ore, 6,9% între 7-8 ore, 15,3% mai puţin de o oră şi 26,2% mai mult de 9 ore. Prin intermediul Internetului putem fi mereu și oriunde conectaţi, fie pentru a comunica pe reţelele de socializare, fie pentru documentare, fie pentru jocuri video sau pentru diverse servicii, dar şi pentru a viziona un film, a asculta muzică sau pentru preocupări sexuale (cybersex). Din aceste motive, majoritatea posesorilor unui gadget îl folosesc pentru accesarea Internetului. Acest lucru a fost susţinut şi de studiul pe care l-am efectuat și în urma căruia s-a observat că 62,3% dintre subiecţi au utilizat un device pentru a accesa Internetul. În ultimii zece ani, Internetul a fost utilizat de aproximativ 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume, transformându-ne într-un sistem nou de coordonare a propriilor acţiuni, viaţa reală desfăşurându-se practic alături de spaţiul cibernetic[2]. Astfel Internetul devine o lume a noastră, în care, indiferent de vârstă, acţionăm şi interacţionăm în plan virtual, în cele

mai variate circumstanţe: la serviciu, la şcoală sau la doctor, cu atât mai mult cu cât este aproape mereu accesibil. Cu toate acestea, Internetul nu poate substitui lumea reală, cu toate problemele ei, deşi ne minţim adesea cu false iluzii virtuale. În acest iureş cibernetic riscăm adesea să pierdem busola vieţii reale, a sentimentelor şi a acţiunilor noastre. Nu e de mirare că un tânăr care a participat la studiul prezentat a răspuns la o întrebare legată de consumul de droguri: ,,internetul este drogul meu“.

Chiar dacă utilizarea Internetului creşte abilitatea de a căuta informaţii, trebuie să fim conştienţi că în cazul unei utilizări excesive şi pe termen lung, ponderea consecinţelor negative este mai mare decât a celor pozitive. Mai multe studii au identificat reducerea substanței albe şi a densităţii substanței cenuşii în urma utilizării excesive a Internetului[1].

Deşi este o problemă universală, rata prevalenţei dependenţei de Internet variază în funcţie de regiunile lumii. Prevalenţa dependenţei de Internet este asociată invers proporţional cu calitatea vieţii, aspect reflectat atât de indicatori subiectivi (satisfacţia vieţii), cât şi de indicatori obiectivi (calitatea condiţiilor de mediu). Aceasta este mai mare în ţările în care oamenii petrec mai mult timp în trafic, în care poluarea este mai mare, fiind direct proporţional cu nivelul de nemulţumire de viaţă. O meta-analiză a arătat o estimare a prevalenţei globale de 6,0%, cea mai mare prevalenţă înregistrându-se în Orientul Mijlociu (10,9%), iar cea mai mică în Europa de Nord şi de Vest (2,6%)[2].

Dependenţa de Internet se instalează atunci când o persoană utilizează intens, prelungit şi necontrolat Internetul în sens patologic, fiind în imposibilitatea de a utiliza Internetul în mod eficient, acest lucru fiind corelat cu dezinteresul faţă de lumea exterioară, cu respingerea oamenilor, urmat de instalarea izolării şi a singurătăţii[3]. Această tulburare nu are o cauză bine determinată, fiind generată de mai mulţi factori. Printre aceştia se numără și oferirea mai multor niveluri de recompense, prin primirea unor veşti bune în urma conectării la reţelele de socializare. De asemenea, predispoziţia biologică a persoanelor la un nivel mai scăzut de dopamină şi serotonină, comparativ cu populaţia generală, care pentru a obţine acelaşi răspuns plăcut utilizează Internetul, cresc şansele de dependenţă. Anxietatea şi depresia pot fi alţi factori, deoarece se apelează la Internet, în mod fals, pentru alinarea suferinţei. Persoanele timide şi cele cu dificultăţi sociale apelează mai des la Internet, pentru a evita interacţiunea interpersonală[4].

Trăsăturile de personalitate, factorii parentali şi familiali, consumul de alcool şi anxietatea socială sunt câţiva factori predictivi pentru utilizarea excesivă a Internetului[5]. Utilizarea Internetului pentru interacţiunea socială şi pentru reglarea stării de spirit, un autocontrol deficitar, sunt, de asemenea, factori predispozanţi pentru utilizarea compulsivă a Internetului[6]. La acestea se adaugă depresia şi stresul, dependenţa de Internet având la rândul ei un impact direct asupra depresiei, anxietăţii şi stresului[7], motiv în plus pentru care depresia la vârsta adolescenţei trebuie evaluată şi tratată în mod corespunzător[8]. S-a constatat că problemele de sănătate şi de adaptare pot fi alţi factori de risc ai dependenţei de Internet[9]. În urma unui studiu, realizat cu participarea unui lot de studenţi din Turcia, studiu care a investigat relaţia dintre singurătate, respectul de sine, satisfacţia în privința vieţii şi dependenţa de Internet, s-a constatat că singurătatea, stima de sine şi satisfacţia de viață scăzute au generat 38% din cazurile de dependenţă de Internet. Singurătatea a fost cea mai importantă variabilă asociată dependenţei de Internet[10]. Un studiu a arătat că efectuarea cumpărăturilor online, jocurile online, precum şi activităţile pe reţelele de socializare au crescut riscul pentru dependenţa de Internet[11].

Un studiu efectuat pe populaţia generală din Coreea de Sud a arătat că profilul persoanei cu risc crescut de a dezvolta o dependenţă de Internet era astfel: bărbat, tânăr, niciodată căsătorit, şomer. La acest tablou se mai poate adăuga prezenţa consumului de nicotină, de alcool, a tulburărilor de dispoziţie, a anxietăţii, a tulburărilor somatoforme, a jocurilor de noroc patologice, a simptomelor ADHD de tip adult, a tulburărilor de somn, a ideilor şi a planurilor de suicid[12].

Deşi nu există o procedură generală de definire şi de evaluare a dependenţei de Internet, s-a constat, în urma unui studiu efectuat în Germania pe 2512 subiecţi, că factorii de risc au fost genul masculin, iar factorii sociali – necăsătoriţi, şomaj, studenţi, venituri mici). Dependenţii de Internet au preferat jocurile de noroc on-line, reţelele de socializare, chaturile de jocuri şi pornografia. Majoritatea au raportat efecte negative psihosociale şi asupra sănătăţii în urma utilizării excesive a Internetului[13].

Dependenţa de Internet, din pricina impactului său devastator asupra utilizatorilor, a societăţii şi a răspândirii cu o rapiditate greu de controlat, a devenit în ultimii ani o problemă recunoscută la nivel mondial. Cu toate acestea, mecanismul său neurobiologic nu este încă pe deplin cunoscut. S-au făcut numeroase studii care demonstrează existenţa unor anomalii la nivelul creierului, dar încă se mai studiază aceste aspecte, creierul, prin structura şi funcţiile sale rămânând o eternă enigmă. Studii recente au sugerat că dependenţa de Internet pe termen lung ar duce la multiple modificări structurale ale creierului. În urma acestor studii s-a observat scăderea volumului de substanță cenuşie în cortexul prefrontal dorsolateral, zona motorie suplimentară, cortexul orbitofrontal, cerebelul şi cortexul cingulat anterior[14]. Un grup de cercetători coreeni, în încercarea de a înţelege mecanismul neurobiologic al dependenţei de Internet, a demonstrat că în dependenţa de Internet apar anomalii ale sistemului cerebral dopaminergic[15]. De asemenea, în dependenţa de Internet s-au determinat, cu ajutorul tomografiei cu emisie de fotoni individuali (SPECT), niveluri scăzute în corpul striat al proteinei numită transportor de dopamină[16].

Internetul, fie că este utilizat pentru documentare, informaţie sau pentru divertisment, poate stimula sistemul de răsplată a creierului, similar cu drogurile şi cu alcoolul.

Semnele şi simptomele tulburării legate de dependenţă de Internet pot fi fizice şi emoţionale. Unele dintre simptomele emoţionale ale tulburării de dependenţă de Internet, determinate de utilizarea excesivă a acestuia, sunt:

• euforie în timpul conectării on-line;
• nervozitate sau apatie după întreruperea activităţii on-line;
• neputinţa întreruperii conexiunii cu mediul on-line, chiar în prezenţa consecinţelor negative;
• izolare socială;
• anxietate;
• depresie;
• minciună;
• sentimentele de vinovăţie;
• frică;
• singurătate;
• pierderea noţiunii timpului;
• modificări ale dispoziţiei;
• stres;
• dificultatea îndeplinirii sarcinilor şcolare, de serviciu, familiale sau a altor activităţi sociale sau amânarea începerii executării acestora (procrastinare);
• evitarea muncii;
• plictisire la efectuarea unor sarcini de rutină.

La rândul ei, dependenţa de Internet poate fi indusă de anxietate, depresie, alte dependenţe, de izolarea socială și, nu în ultimul rând, de stres[17].

Simptomele fizice ale tulburării de dependenţă de Internet pot include:

• ochi uscaţi şi alte tulburări de vedere;
• dureri de spate;
• dureri la nivelul gâtului;
• sindromul de tunel carpian;
• dureri de cap;
• insomnie;
• tulburări ale comportamentului alimentar (alimentaţie deficitară sau excesivă pentru a nu reduce timpul acordat Internetului);
• obezitate sau scăderea în greutate;
• neglijarea igienei personale, pentru a rămâne conectat on-line[18].

Simptomele utilizării excesive a Internetului au fost comparate cu cele din alte dependenţe, precum jocurile de noroc patologice. Deşi au fost sugerate criterii pentru diagnosticarea acestei probleme, metodele de evaluare a utilizării excesive a Internetului sunt limitate, printre ele numărându-se un interviu structurat bazat pe criteriile propuse de Beard şi Wolf[19]. Cele cinci criterii de diagnostic ale tulburării legate de dependenţă de Internet propuse de Beard sunt:

1. preocupare constantă pentru Internet;
2. utilizarea Internetului pe perioade lungi, până la obţinerea satisfacţiei;
3. lipsa controlului utilizării Internetului şi imposibilitatea opririi conexiunii on-line;
4. nelinişte, depresie sau iritabilitatea la încercarea de a controla utilizarea Internetului;
5. timpul petrecut on-line a fost mai mare decât cel prevăzut iniţial.

Beard susţine că cel puţin unul dintre următoarele aspecte trebuie să fie prezent pentru stabilirea diagnosticului de tulburare legată de dependenţă de Internet:

• a riscat pierderea unei relaţii semnificative, a unui loc de muncă, a pregătirii şcolare sau a unei oportunităţi de carieră din cauza Internetului;
• a minţit membrii familiei, terapeuţii sau alte persoane, pentru a-şi ascunde utilizarea excesivă a Internetului;
• a utilizat Internetul ca o modalitate de a scăpa de probleme sau de a ameliora o dispoziţie disforică[20] (de exemplu, vinovăţie, anxietate, depresie, neputinţă)[21].

Reed şi colaboratorii săi au concluzionat[22], în urma studiului desfăşurat, că la persoanele conectate perioade lungi cu mediul on-line s-au înregistrat şi modificări fiziologice, tensiunea arterială și ritmul cardiac înregistrând o creştere în medie de 3-4%, la unii participanţi chiar până la 8%. Aceste creşteri nu pun viaţa în pericol, dar determină scăderea imunităţii şi anxietatea. Dependenţa de Internet a fost asociată şi cu reducerea funcţiei imunitare, mediată de creşterea nivelurilor de stres şi a activităţii nervoase simpatice, implicit a cortizolului. Un nivel ridicat de cortizol[23] scade capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor şi creşte riscul de osteoporoză, de hipertensiune arterială, de boli cardiovasculare, de obezitate sau de depresie[24].

În cazul utilizatorilor înrăiţi, renunţarea bruscă la Internet generează simptome anxioase, asemănătoare cu dependenţa de medicamente sau de alcool. Astfel, pentru a reduce anxietatea determinată de utilizarea excesivă a Internetului, utilizatorii se reconectează la Internet, formându-se un cerc vicios în care dependenţa generează tulburări de anxietate generalizată şi socială, fiind în acelaşi timp indusă şi întreţinută de acestea[25]. Şi alte studii au demonstrat, în urma aplicării unor teste psihologice, că în dependenţa de Internet se semnalează depresie de lungă durată, stare de spirit negativă, anxietate, tulburări specifice spectrului autist, tulburări de personalitate schizotipale, manifestate prin anomalii în activitatea mentală şi în răspunsul psiho-emoţional. Marii utilizatori de Internet încearcă să diminueze aceste consecinţe negative prin apelarea rapidă la Internet[26]. Depresia, ostilitatea şi anxietatea socială, precum şi celelalte consecinţe negative determinate de dependenţa de Internet, pot fi reversibile dacă această dependenţă ar fi remisă după o perioadă scurtă de la instalare[27].

O consecinţă a utilizării în exces a Internetului, cu multiple efecte asupra stării de sănătate, este reducerea numărului orelor de somn. În cadrul studiului pe care l-am realizat s-a observat că reducerea orelor de somn pentru a utiliza un device în vederea accesării Internetului a fost întâlnită în 49,4% dintre cazuri. Au fost studii care au arătat că utilizarea Internetului generează tulburări de somn, care, la rândul lor, induc o mulţime de probleme, între dependenţa de Internet şi insomnie existând o comorbiditate ridicată, acestea având la rândul lor efecte asupra depresiei. Somnul insuficient sau dezordonat se corelează cu scăderea imunităţii organismului şi este asociată cu modificări complexe ale reţelei de citokine, similare cu cele întâlnite la pacienţii depresivi şi alcoolici[28]. Chiar dacă Internetul oferă o comoditate fără precedent pentru interacţiunea socială şi găsirea informaţiilor, utilizarea excesivă a Internetului s-a demonstrat că se corelează cu oboseală la adolescenţi. De asemenea, s-au observat greutate excesivă în special la băieţi şi somn insuficient mai ales la fete[29]. Obezitatea în rândul elevilor de liceu dependenţi de Internet a fost mai frecventă decât la cei fără dependenţă de Internet, dependenţa de Internet fiind un factor de risc al obezităţii. Utilizatorii în exces de Internet, în special adolescenţii, pot prezenta tulburări ale comportamentului alimentar: inapetenţă, mese neregulate, sărite, o dietă de slabă calitate, ce generează dezechilibre nutriţionale, urmate de tulburări ale creşterii şi dezvoltării[30].

O problemă majoră a societăţii actuale a devenit cyberbullying-ul (agresiunea pe Internet, numită şi agresiune on-line), deoarece tehnologiile new-age facilitează hărţuirea în rândul adolescenţilor. Aceste tehnologii sunt asociate cu morbiditate şi mortalitate crescute, din pricina sinuciderilor cauzate de cyberbullying şi a deceselor în urma accidentelor de maşină cauzate de utilizarea acestor terminale în timpul conducerii unui vehicul cu motor[31]. Spre deosebire de intimidarea tradiţională din şcoli, cyberbullying-ul a apărut ca o nouă formă de intimidare şi hărţuire şi s-a dovedit că posedă diferite ramificări, schimbând dramatic interacţiunile sociale, în special ale adolescenţilor[32]. Această nouă formă de violenţă a fost asociată cu mai multe probleme emoţionale, psihosomatice, sociale, precum şi cu simptome depresive moderate până la severe, consum de substanţe şi tentative de suicid[33].

Dependenţa de Internet este o problemă serioasă atât din pricina efectelor asupra sănătăţii, cât şi pentru faptul că pornografia este acum uşor accesibilă pentru tineri prin intermediul noilor tehnologii. Astfel, apariţia Internetului a generat şi modificări ale comportamentului sexual, aceasta variind de la consumul pasiv de pornografie on-line până la schimbul interactiv de conţinut sexual prin intermediul camerelor video chat[34].

Printre efectele tulburării de dependenţă de Internet, pe lângă izolarea socială, afectarea serviciului şi a şcolii, se numără şi minciuna şi neîncrederea, deoarece dependenţii de Internet încearcă să ascundă sau să nege timpul petrecut on-line, precum şi comportamentul on-line. Pot să apară şi probleme financiare grave din cauza refuzului de a munci pentru a fi conectat on-line, a falimentului pricinuit de excesul cumpărăturilor on-line, a jocurilor on-line sau a jocurilor de noroc on-line[35].

În literatura de specialitate, prezentarea unor măsuri de prevenire a dependenţei de Internet este redusă. Se impune dezvoltarea unor intervenţii de prevenire, care ar trebui să se adreseze în primul rând copiilor şi adolescenţilor care prezintă un risc crescut pentru dependenţa de Internet, dar ar trebui vizaţi şi părinţii, profesorii, colegii şi grupul de egali al copiilor şi adolescenţilor cu risc de dependenţă de Internet. Aceste intervenţii trebuie să abordeze factorii de risc de la nivelul familiei, al colegilor, al şcolii, al comunităţii şi al mediului care contribuie la apariţia şi dezvoltarea dependenţei de Internet[36].

Părinţii nu trebuie să blocheze interacţiunea copiilor cu media socială şi digitală, dar trebuie să îi înveţe cum să transforme Internetul într-o sursă benefică, cum să conducă ei tehnologia digitală şi să nu se lase dominaţi de ea. Deşi tehnologia digitală inspiră multă teamă în rândul părinţilor, este bine să conştientizăm că de era digitală nu ne putem ascunde. Majoritatea respondenţilor din lotul studiat (70,7%) a afirmat că în societatea modernă nu se poate trăi fără tehnologie digitală, 17,0% că se poate trăi, iar 12,4% nu au ştiut dacă să răspundă afirmativ sau negativ. În aceste condiţii, părinţii trebuie să integreze această tehnologie în viaţa copiilor în concordanţă cu reguli stricte de utilizare, care trebuie respectate şi adaptate vârstei şi personalităţii copilului[37]. Implicarea activă a părinţilor în acţiuni restrictive de utilizare a Internetului de către copiii lor a avut drept consecinţă scăderea prevalenţei utilizării excesive a Internetului. Amploarea experienţelor on-line negative se corelează cu timpul petrecut on-line, cu domeniul activităţilor on-line şi cu vârsta adolescenţei[38].

În activitatea de prevenţie părinţii pot avea un rol foarte important, inclusiv acela de a fi moderatori în relaţia singurătate-utilizare excesivă a Internetului. Un studiu realizat pe un număr de 1098 de adolescenţi a arătat că rolul părinţilor ca mediatori în această relaţie a fost mai mare în cazul în care nu cunoşteau activităţile on-line ale adolescenţilor lor, în comparaţie cu părinţii care ştiau despre activităţile on-line ale copiilor[39].

Videoclipurile informaţionale scurte despre dependenţa de Internet, prin informaţiile oferite şi prin emoţia pe care o generează, pot fi un mijloc eficient pentru prevenirea utilizării problematice a Internetului, inducând schimbări în atitudinile telespectatorilor faţă de utilizarea Internetului[40]. Se impune elaborarea unui program unic de educaţie pentru sănătate, care să vizeze diferite comportamente de sănătate, inclusiv problemele psihosociale generate de utilizarea excesivă a Internetului şi a jocurilor on-line. Dependenţa de Internet, tulburare clinică care determină probleme relaţionale, profesionale şi sociale, nu se rezolvă de la sine, ci necesită tratament adecvat, terapia cognitiv – comportamentală fiind o componentă esenţială a acestui tratament complex. Alte metode psihoterapeutice care pot fi eficiente în tulburarea de dependenţă de Internet sunt: terapia individuală, de grup sau de familie, modificarea comportamentului, terapia dialectic comportamentală (DBT), terapia ecvină (cu ajutorul cailor), art-terapia, terapia prin recreere. De asemenea, în tratarea acestei dependenţe s-a apelat şi la tratamente multimodale, care utilizează atât psihoterapie, cât şi tratament medicamentos. Amploarea fenomenului a impus şi apariţia centrelor de tratament în întreaga lume. Cele mai multe centre de tratament pentru tinerii dependenţi de Internet s-au deschis în Coreea de Sud, China şi Taiwan, dar şi în SUA. În China sunt aproximativ 400 de centre de tratament, apreciindu-se că numărul tinerilor dependenţi de Internet este de aproximativ 24 de milioane. În Coreea de Sud, un studiu din 2013 arăta că 7% din cei 50 de milioane de sud-coreeni prezintă „un risc ridicat” de dependenţă de Internet, procentajul crescând la aproape 20% în rândul adolescenţilor[41].

Sunt studii care au arătat că un comportament autocorectiv, care include un software ce controlează atât utilizarea Internetului cât şi diverse tipuri de site-uri care pot fi accesate, se poate realiza cu succes. Specialiştii susţin că abstinenţa totală de la computer nu este o metodă eficientă de corectare. Tratarea anxietăţii sau a depresiei poate fi urmată şi de rezolvarea dependenţei de Internet. Unele studii au arătat că medicamentele antidepresive şi anxiolitice au redus, în unele cazuri, timpul petrecut pe internet de la peste 35 de ore pe săptămână la 16 ore pe săptămână. Activitatea fizică, datorită creşterii nivelului de serotonină, are un rol important în diminuarea dependenţei de Internet[42]. Dependenţa de Internet rămâne o problemă în întreaga lume pentru că implică riscuri semnificative, este rezistentă la tratament[43] şi are rate mari de recidivă, scăzând, de asemenea, sensibilitatea la tratament a afecţiunilor comorbide.

 

Concluzii

 

Pentru a diminua efectele dependenţei de Internet este necesar ca părinţii să fie informaţi, să încerce să găsească metode de a fi la curent cu programele on-line accesate de către copiii lor şi să le reducă timpul acordat Internetului, înlocuindu-l cu alte activităţi. Atât copiii, cât şi părinţii, profesorii şi comunitatea trebuie să fie educaţi să facă faţă atacului cibernetic şi agresiunii pe Internet, fenomene tot mai des întâlnite în întreaga lume şi cu efecte extrem de grave, cu atât mai mult cu cât legea, de multe ori, nu este clară în această privinţă. Alt aspect la care trebuie să ne gândim când utilizăm Internetul şi mai ales când li se permite copiilor să îl folosească fără a fi supravegheaţi şi îndrumaţi asupra conţinutului materialelor pe care le accesează, este acela legat de faptul că prin intermediul Internetului se pot distribui cu uşurinţă droguri ilegale şi mai ales substanţe noi, cu proprietăţi psihoactive (,,etnobotanice“), care se comercializează sub diverse denumiri: „substanţe euforizante legale“, „substanţe chimice în curs de cercetare“, „îngrăşăminte pentru plante“ sau „săruri de baie“. Nu în ultimul rând, nu trebuie să neglijăm faptul că prin Internet oamenii pot fi dezinformaţi şi manipulaţi cu multă uşurinţă.

Bibliografie generalăAkin, A., Iskender, M., Internet addiction and depression, anxiety and stress, International Online Journal of Educational Sciences, 2011, 3(1), pp. 138–148.

1. Albu, Adriana, Bădăluţă, Arina, Dima, Florin, Assessment of School Fatigue, Leisure Time and Social Relationships in a Group of Teenagers From Two High Schools in Suceava, International Journal of Contemporary Education, Vol. 1, No. 2; 2018a, disponibil la http://ijce.redfame.com.

2. Albu, Adriana, Dima, Florin, Abdulan, Irina, Cărăuşu, Mihaela, Evaluation of School Fatigue and Social Relationships in a Group of Students from General Knowledge High Schools in Iasi County, Education Journal 2018b, 7(1), pp. 1-4, disponibil la http://www.sciencepublishinggroup.com/j/edu, doi: 10.11648/j.edu.20180701.11.

3. Ang, R. P., Chong, W. H., Chye, S., Huan, V. S., Loneliness and generalized problematic Internet use: Parents’ perceived knowledge of adolescents’ online activities as a moderator, Computers in Human Behavior, 2012, 28(4), pp. 1342–1347, doi:10.1016/j.chb.2012.02.019.

4. Beard, K. W., Internet addiction: a review of current assessment techniques and potential assessment questions, Cyberpsychol Behav., 2005 Feb, 8(1), pp. 7-14, doi:1089/cpb.2005.8.7.

5. Bélanger, R.E., Akre, C., Berchtold, A., Michaud, P.A., A U-shaped association between intensity of Internet use and adolescent health, Pediatrics, 2014, 127, pp. 330–335, doi: 10.1542/peds.2010-1235.

6. Block, J. J., Issues for DSM-V: Internet Addiction, American Journal of Psychiatry, 1 martie 2008, 165 (3), pp. 306–307, doi:1176/appi.ajp.2007.07101556.PMID 18316427.

7. Block, J.J., Pathological computer use in the USA, in 2007 International Symposium on the Counseling and Treatment of Youth Internet Addiction, Seoul, Korea, National Youth Commission, 2007a, p. 433.

8. Block JJ., Lessons from Columbine: virtual and real rage, Am J Forensic Psychiatry 2007b; 28, pp. 5–33.

9. Bottino, S.M., Bottino, C.M., Regina, C.G., Correia, A.V., Ribeiro, W.S., Cyberbullying and adolescent mental health: systematic review, Cad Saude Publica, 2015 Mar, 31(3), pp. 463-475, doi:1590/0102-311×00036114.

10. Bozoglan, B., Demirer, V., Sahin, I., Loneliness, self‐esteem, and life satisfaction as predictors of Internet addiction: A cross‐sectional study among Turkish university students, Scandinavian Journal of Psychology, 2013, 54(4), pp. 313–319, org/10.1111/sjop.12049.

11. Caplan, S.E., Theory and measurement of generalized problematic Internet use: a two-step approach, Computers in Human Behavior,26(5), 2010, pp. 1089–1097, org/10.1016/j.chb.2010.03.012.

12. Cheng, Cecilia, Yee-lam Li, Angel, Internet Addiction Prevalence and Quality of (Real) Life: A Meta-Analysis of 31 Nations Across Seven World Regions, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, vol 17, no. 12, 2014, disponibil la https://doi.org/10.1089/cyber.2014.0317.

13. Cheung, L.M., Wong W.S., The effects of insomnia and internet addiction on depression in Hong Kong Chinese adolescents: an exploratory cross-sectional analysis, Sleep Research, 2011, 20, pp. 311–317, org/10.1111/j.1365-2869.2010.00883.x.

14. Gámez-Guadix, Manuel, Depressive Symptoms and Problematic Internet Use Among Adolescents: Analysis of the Longitudinal Relationships from the Cognitive–Behavioral Model, Cyberpsychology, Behavior and Social Networking, 17(11), 2014, pp. 714–719, doi: 1089/cyber.2014.0226.

15. Gold, Jodi, Părinte în era digitală. Învaţă-ţi copilul cum să folosească adecvat reţelele sociale şi aparatele digitale, Editura Trei, 2016.

16. Griffiths, M., Internet sex addiction: A review of empirical research, Addiction Research & Theory,2012, 20, pp. 111–124.

17. Hou, H., Jia, S., Hu, S., Fan, R., Sun, W., Sun, T. et al., Reduced striatal dopamine transporters in people with internet addiction disorder, BioMed Research International, 2012, doi:10.1155/2012/854524.

18. Irwin, M., Effects of sleep and sleep loss on immunity and cytokines, Brain, Behavior, and Immunity, 2002, 16(5), pp. 503–512, doi:10.1016/S0889-1591(02)00003-X.

19. Jacobson, C., Bailin, A., Milanaik, R., Adesman, A., Adolescent Health Implications of New Age Technology, Pediatr Clin North Am.,2016 Feb, 63(1), pp. 183-94, doi: 10.1016/j.pcl.2015.09.001.

20. Kalmus, V., Blinka, L., Ólafsson, K., Does it matter what mama says: Evaluating the role of parental mediation in European adolescents’ excessive Internet use, Children & Society, 2013, 29, 122–133, doi:10.1111/chso.12020.

21. Katzer, Catarina, Cyberpsihologia Viaţa în reţea: Cum ne schimb@Internetul?, Editura ALL, Bucureşti, 2018, trad. din lb. germană de Cora Radulian.

22. Kim, B.S., Chang, S.M., Park, J.E., Seong, S.J., Won, S.H., Cho, M.J., Prevalence, correlates, psychiatric comorbidities, and suicidality in a community population with problematic Internet use, Psychiatry Res., 2016 Oct 30, 244, pp. 249-256, doi: 10.1016/j.psychres.2016.07.009.

23. Kim, S.H., Baik, S.H., Park, C.S., Kim, S.J., Choi, S.W., Kim, S.E., Reduced striatal dopamine D2 receptors in people with Internet addiction, NeuroReport, 22(8), pp. 407–411, June 11th, 2011, doi: 10.1097/WNR.0b013e328346e16e, PMID:21499141.

24. Kim, Y., Park, J.Y., Kim, S.B., Jung, I.K., Lim, Y.S., Kim, J.H., The effects of Internet addiction on the lifestyle and dietary behavior of Korean adolescents, Nutrition Research and Practice, 2010, 4(1), pp. 51–57, doi: 10.4162/nrp.2010.4.1.51.

25. Ko, C.H., Liu, T.L., Wang, P.W., Chen, C.S., Yen, C.F., Yen, J.Y., The exacerbation of depression, hostility, and social anxiety in the course of internet addiction among adolescents: a prospective study, Comprehensive Psychiatry, 55(6), 2014, pp. 1377-1384, doi: 10.1016/j.comppsych.2014.05.003.

26. Kuss, D. J., Griffiths, M. D., Binder, J. F., Internet addiction in students: Prevalence and risk factors, Computers in Human Behavior, 2013, 29(3), pp. 959–966.

27. Lin, S. C., Tsai, K. W., Chen, M. W., Koo, M., Association between fatigue and Internet addiction in female hospital nurses, Journal of Advanced Nursing, 2013, 69, pp. 374–383, org/10.1111/j.1365-2648.2012.06016.x.

28. Li, X., Li, D., Newman, J., Parental behavioral and psychological control and problematic Internet use among Chinese adolescents: The mediating role of self-control, Cyberpsychology, Behavior & Social Networking,2013, 16(6), pp. 442–447, doi:10.1089/cyber.2012.0293.

29. Müller, K. W., Glaesmer, H., Brähler, E., Wölfling, K., Beutel, M. E., Prevalence of Internet addiction in the general population: Results from a German population-based survey, Behaviour & Information Technology, 2014, 33(7), pp. 757–766, doi:10.1080/0144929X.2013.810778.

30. Peper, E., Harvey, R., Digital Addiction: Increased Loneliness, Anxiety, and Depression, NeuroRegulation, 2018, Vol. 5(1), pp. 3–8, doi:10.15540/nr.5.1.3.

31. Reed, Phil, Romano, Michela, Re, Federica, Roaro, Alessandra, Osborne, Lisa A., Viganò, Caterina, Truzoli, Roberto, Differential physiological changes following internet exposure in higher and lower problematic internet users, 2017, PLOS ONE 12(5), e0178480, disponibil la https://doi.org/10.1371/journal.pone.0178480.

32. Reed, P., Vile, R., Osborne, L.A., Romano M., Truzoli, R., Problematic Internet usage and immune function, PLOS ONE, 2015, 10(8), e0134538, doi: 1371/journal.pone.0134538.

33. Romano, M., Osborne, L.A., Truzoli, R., Reed, P.,Differential psychological impact of internet exposure on internet addicts, PLOS ONE, 2013, 8(2), e55162 doi: 1371/journal.pone.0055162.

34. Suzuki, K., Asaga, R., Sourander, A., Hoven, C.W., Mandell, D., Cyberbullying and adolescent mental health, Int J Adolesc Med Health,2012, 24(1), pp. 27-35, doi: 10.1515/ijamh.2012.005.

35. Turel, O., Mouttapa, M., Donato, E., Preventing problematic Internet use through video-based interventions: A theoretical model and empirical test, Behaviour & Information Technology, 2015, 34(4), pp. 349–362, doi: 10.1080/0144929X.2014.936041.

36. Turel, O., He, Q., Xue, G., Xiao, L., Bechara, A., Examination of Neural Systems Sub-Serving Facebook ‘Addiction.

37. Vondráčková, Petra, Gabrhelík, Roman, Prevention of Internet addiction: A systematic review, J Behav Addict., 2016, 5(4), pp. 568–579, doi: 1556/2006.5.2016.085.

38. Weinstein, A., Lejoyeux, M., Internet addiction or excessive internet use. The American Journal of Drug and Alcohol Abuse,2010, 36 (5), pp. 277–283, org/10.3109/00952990.2010.491880.

39. Yan, W., Li, Y., Sui, N., The relationship between recent stressful life events, personality traits, perceived family functioning and internet addiction among college students, Stress and Health, 2013, 30(1), pp. 3–11, org/10.1002/smi.2490.

40. Yellowlees, Peter; Marks, S., Problematic Internet use or Internet addiction?”, Computers in Human Behavior, Science Direct, 2007, 23(3), pp. 1447–1453, doi:1016/j.chb.2005.05.004.

41. Yuan, K., Qin, W., Wang, G., Zeng, F., Zhao, L., Yang, X. et al., Microstructure abnormalities in adolescents with internet addiction disorder, PlOS ONE, 2011, 6(6), e20708. org/10.1371/journal.pone.0020708.

42. Zhou, Yan, Lin, Fu-chun, Du, Ya-song, Ling-di, Qin, Zhi-min, Zhao, Jian-rong, Xu, Hao, Lei, Gray matter abnormalities in Internet addiction: A voxel-based morphometry study, European Journal of Radiology, 2011, vol. 9 (1), pp. 92-95, doi: https://doi.org/10.1016/j.ejrad.2009.10.025.

WEB-Bibliografie

1. Dependenţa digitală: cum poate să modifice structura chimică a creierului folosirea excesivă a internetului, disponibil la https://viataverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul, accesat la data de02.2019. Sursa utilizată pentru acest articol: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2017/06/14/digital-dependence.aspx.

2. Gheorghe, V., Tinerii în era digitală. Erotismul mediatic şi internetul, 2014, disponibil la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/virgiliu-gheorghe-tinerii-in-era-digitala-erotism-si-internet-conferinta-video-dependenta-de-telefoane-si-internet-clasificata-drept-tulburare-mintala/, accesat la data de 24.11.2019.

3. Gregory, C., Internet Addiction Disorder. Signs, symptoms, diagnosis, and treatments for those who may be addicted to the Web on their PC or smart phone, disponibil la https://www.psycom.net/iadcriteria.html, accesat la data de 23.11.2019.

Notă: Textul de mai sus este preluat și adaptat din:
Baciu, Adina Brîndușa, Adicția digitală – boală a societății postmoderne/The digital addiction – a disease of the post-modern society, ISBN 978-606-26-1149-1, Edit. Pro Universitaria, București, 2019 – ediție bilingvă română – engleză, carte distinsă cu Premiul ,,Gheorghe Marinescu” al Academiei Române pe anul 2019.
[1] Yan Zhou, Fu-chun Lin, Ya-song Du, Qin Ling-di, Zhao Zhi-min, Xu Jian-rong, Lei Hao, Gray matter abnormalities in Internet addiction: A voxel-based morphometry study, European Journal of Radiology, 2011, Vol. 9 (1), pp. 92-9, disponibil la https://doi.org/10.1016/j.ejrad.2009.10.025.
[2] Cecilia Cheng, Angel Yee-lam Li, Internet Addiction Prevalence and Quality of (Real) Life: A Meta-Analysis of 31 Nations Across Seven World Regions, Cyberpsychology, Behavior, and Social NetworkingVol. 17, No. 12, 2014, disponibil la https://doi.org/10.1089/cyber.2014.0317.
[3] Peter Yellowlees, S. Marks, Problematic Internet use or Internet addiction?, Computers in Human Behavior, Science Direct, 2007, 23 (3), pp. 1447–1453, disponibil la https://doi:10.1016/j.chb.2005.05.004.
[4] C. Gregory, Internet Addiction Disorder. Signs, symptoms, diagnosis, and treatments for those who may be addicted to the Web on their PC or smart phone, 2019, disponibil la https://www.psycom.net/iadcriteria.html, https://viațaverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul.
[5] A.Weinstein, M. Lejoyeux, Internet addiction or excessive internet use, The American Journal of Drug and Alcohol Abuse, 2010, 36 (5): pp. 277–283, doi.org/10.3109/00952990.2010.491880.
[6] S.E. Caplan, Theory and measurement of generalized problematic Internet use: a two-step approach, Computers in Human Behavior, 26(5), 2010, pp. 1089–1097, doi.org/10.1016/j.chb.2010.03.012.
[7] A. Akin, M. Iskender, Internet addiction and depression, anxiety and stress, International Online Journal of Educational Sciences, 2011, 3(1), pp. 138–148.
[8] Manuel Gámez-Guadix, Depressive Symptoms and Problematic Internet Use Among Adolescents: Analysis of the Longitudinal Relationships from the Cognitive–Behavioral Model, Cyberpsychology, Behavior and Social Networking, 17(11), 2014, pp. 714–719, doi: 10.1089/cyber.2014.0226.
[9] W. Yan, Y. Li, N. Sui, The relationship between recent stressful life events, personality traits, perceived family functioning and internet addiction among college students, Stress and Health, 2013, 30(1), pp. 3–11, doi.org/10.1002/smi.2490.
[10] B. Bozoglan, V. Demirer, I. Sahin, Loneliness, self‐esteem, and life satisfaction as predictors of Internet addiction: A cross‐sectional study among Turkish university students, Scandinavian Journal of Psychology, 2013, 54(4), pp. 313–319, doi.org/10.1111/sjop.12049.

[11] D. J. Kuss, M. D. Griffiths, J. F. Binder, Internet addiction in students: Prevalence and risk factors, Computers in Human Behavior, 2013, 29(3), pp. 959–966.
[12] B. S. Kim, S. M. Chang, J. E. Park, S. J. Seong, S. H. Won, M. J. Cho, Prevalence, correlates, psychiatric comorbidities, and suicidality in a community population with problematic Internet use, Psychiatry Res, 244/2016, Oct 30, pp. 249-256, doi: 10.1016/j.psychres.2016.07.009.
[13] K. W. Müller, H. Glaesmer, E. Brähler, K. Wölfling, M. E. Beutel, Prevalence of Internet addiction in the general population: Results from a German population-based survey, Behaviour & Information Technology, 2014, 33(7), pp. 757–766, doi:10.1080/0144929X.2013.810778.
[14] K. Yuan, W. Qin, G. Wang, F. Zeng, L. Zhao, X. Yang et al., Microstructure abnormalities in adolescents with internet addiction disorder, PloS ONE 2011, 6(6), e20708, doi.org/10.1371/journal.pone.0020708.

[15] S. H. Kim, S. H. Baik, C. S. Park, S. J. Kim, S. W. Choi, S. E. Kim, Reduced striatal dopamine D2 receptors in people with Internet addiction, NeuroReport, 22(8): pp. 407–411, June 11th, 2011, doi: 10.1097/WNR.0b013e328346e16e, PMID: 21499141.

[16] H. Hou, S. Jia, S. Hu, R. Fan, W. Sun, T. Sun et al., Reduced striatal dopamine transporters in people with internet addiction disorder, BioMed Research International, 2012, doi:10.1155/2012/854524.

[17] C. Gregory, Internet Addiction Disorder…, disponibil la https://viațaverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul.

[18] Ibidem.

[19] K. W. Beard, Internet addiction: a review of current assessment techniques and potential assessment questions, Cyberpsychol Behav, 2005, 8(1), pp. 7-14, doi:10.1089/cpb.2005.8.7.

[20] Disforia este o tulburare a dispoziţiei, manifestată printr-o stare de tristeţe şi frică, însoţită uneori de iritabilitate extremă şi de agresivitate. Provine din fr. dysphorie (Sursa: DEX ’98).

[21] C. Gregory, Internet Addiction Disorder…, disponibil la https://viațaverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul.

[22] P. Reed, R. Vile, L. A. Osborne, M. Romano, R. Truzoli, Problematic Internet usage and immune function, PLOS ONE, 2015, 10(8), e0134538 doi:10.1371/journal.pone.0134538.

[23] Cortizolul este principal hormon al glandei corticosuprarenale, secretat numai la nivelul straturilor interne.

[24] Reed P, Vile R, Osborne LA, Romano M, Truzoli R., Problematic Internet usage and immune function, PLOS ONE, 2015,10(8), e0134538, doi: 10.1371/journal.pone.0134538.

[25] Ibidem.

[26] M. Romano, L. A. Osborne, R. Truzoli, P. Reed, Differential psychological impact of internet exposure on internet addicts, PLOS ONE, 2013, 8(2), e55162, doi: 10.1371/journal.pone.0055162.

[27] C. H. Ko, T. L. Liu, P. W. Wang, C. S. Chen, C. F. Yen, J. Y. Yen, The exacerbation of depression, hostility, and social anxiety in the course of internet addiction among adolescents: a prospective study, Comprehensive Psychiatry, 55(6), 2014, 1377-84, doi: 10.1016/j.comppsych.2014.05.003.

[28] M. Irwin, Effects of sleep and sleep loss on immunity and cytokines, Brain, Behavior, and Immunity, 2002, 16(5): pp. 503–512, doi:10.1016/S0889-1591(02)00003-X.

[29] R. E. Bélanger, C. Akre, A. Berchtold, P. A. Michaud, A U-shaped association between intensity of Internet use and adolescent health, Pediatrics, 2014, p. 127, e330–e335, doi: 10.1542/peds.2010-1235.

[30] Y. Kim, J. Y. Park, S. B. Kim, I. K. Jung, Y. S. Lim, J. H. Kim, The effects of Internet addiction on the lifestyle and dietary behavior of Korean adolescents, Nutrition Research and Practice, 2010, 4(1), pp. 51–57, doi: 10.4162/nrp.2010.4.1.51.

[31] C. Jacobson, A. Bailin, R. Milanaik, A. Adesman, Adolescent Health Implications of New Age Technology, Pediatr Clin North Am, 2016 Feb, 63(1), pp. 183-194, doi: 10.1016/j.pcl.2015.09.001.

[32] K. Suzuki, R. Asaga, A. Sourander, C. W. Hoven, D. Mandell, Cyberbullying and adolescent mental health, Int J Adolesc Med Health, 2012, 24(1), pp. 27-35, doi: 10.1515/ijamh.2012.005.

[33] S. M. Bottino, C. M. Bottino, C. G. Regina, A. V. Correia, W. S. Ribeiro, Cyberbullying and adolescent mental health: systematic review, Cad Saude Publica, 2015 Mar, 31(3), pp. 463-75, doi:10.1590/0102-311×00036114.

[34] M. Griffiths, Internet sex addiction: A review of empirical research, Addiction Research & Theory 2012, 20, pp. 111–124.

[35] C. Gregory, Internet Addiction Disorder…, disponibil la https://viațaverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul.

[36] Petra Vondráčková, Roman Gabrhelík, Prevention of Internet addiction: A systematic review, J Behav Addict, 2016, 5(4), pp. 568–579, doi:10.1556/2006.5.2016.085.

[37] Jodi Gold, Părinte în era digitală. Învaţă-ţi copilul cum să folosească adecvat reţelele sociale şi aparatele digitale, Editura Trei, 2016.

[38] V. Kalmus, L. Blinka, K. Ólafsson, Does it matter what mama says: Evaluating the role of parental mediation in European adolescents’ excessive Internet use, Children & Society, 2013, 29, pp. 122–133, doi:10.1111/chso.12020.

[39] R. P. Ang, W. H. Chong, S. Chye, V. S. Huan, Loneliness and generalized problematic Internet use: Parents’ perceived knowledge of adolescents’ online activities as a moderator, Computers in Human Behavior, 2012, 28(4), pp. 1342–1347, doi:10.1016/j.chb.2012.02.019.

[40] O. Turel, M. Mouttapa, E. Donato, Preventing problematic Internet use through video-based interventions: A theoretical model and empirical test, Behaviour & Information Technology, 2015, 34(4), pp. 349–362, doi:10.1080/0144929X.2014.936041. O. Turel, Q. He, G. Xue, L. Xiao, A. Bechara, Examination of Neural Systems Sub-Serving Facebook ‘Addiction.

[41] V. Gheorghe, Tinerii în era digitală. Erotismul mediatic şi internetul, 2014, disponibil la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/virgiliu-gheorghe-tinerii-in-era-digitala-erotism-si-internet-conferinta-video-dependenta-de-telefoane-si-internet-clasificata-drept-tulburare-mintala/, accesat la data de 24.11.2019.

[42] C. Gregory, Internet Addiction Disorder…, disponibil la https://viațaverdeviu.ro/internetul-transforma-creierul.

[43] J. J. Block, Issues for DSM-V: Internet Addiction, American Journal of Psychiatry, 1 martie 2008, 165 (3), pp. 306–307, doi:10.1176/appi.ajp.2007.07101556. PMID 18316427. J. J. Block, Pathological computer use in the USA, in 2007 International Symposium on the Counseling and Treatment of Youth Internet Addiction, Seoul, Korea, National Youth Commission, 2007a, p. 433 apud J. J. Block, Issues for DSM-V: Internet Addiction, American Journal of Psychiatry, 1 martie 2008, 165 (3): 306–7. doi:10.1176/appi.ajp.2007.07101556. PMID 18316427. J. J. Block, Lessons from Columbine: virtual and real rage, Am J Forensic Psychiatry 2007b, 28, pp. 5–33 apud J. J. Block, Issues for DSM-V: Internet Addiction, American Journal of Psychiatry, 1 martie 2008, 165 (3): 306–7. doi:10.1176/appi.ajp.2007.07101556. PMID 18316427.